Pentru a da un răspuns clar la această întrebare, explicația trebuie împărțită în mai multe părți. În primul rând, huțulii trăiesc și astăzi pe teritoriul bine definit al Ucrainei si Romaniei, care de mulți ani se menține statornică.
In general, în toate timpurile, hutulii au trait respectand un principiu ( familie → rude → si locul natal ), traind mai multe generații la rând pe locurile neamului lor, transmițând în felul acesta din generație în generație originalitatea lor.
În momentul de față, pentru a fi huțul trebuie să fie respectat acest principiu „ trei în unu”: moștenitor, ocrotitor și continuator al tradițiilor huțule. Tinad seama de faptul că huțulii, de-a lungul timpului, s-au ghidat numai după acest principiu, au reușit să păstreze autenticitatea și moștenirea lor. În ultimii 10 – 15 ani pentru mulți a fi huțul sau „huțul onorabil” a devenit o atracție.
Mulți gândesc că dacă își pun pălăria pe cap, o cămașa cusută (huțulka) peste o pereche de blugi și ies pe o colină, atunci a devenit deja huțul. Dar sunt departe de acest lucru… Huțul este acela care are un sentiment de mândrie (autosatisfacere), dar nu superficial, deoarece un huțul are foarte bine dezvoltat sentimentul de demnitate, el este purtătorul culturii sale inconfundabile, a limbii, al portului, a mâncărurilor și a meșteșugului tradițional. De aceea, în timpurile noastre, pentru a fi un huțul autentic în Romania, Ucraina sau oriunde în lume este o adevărată provocare. La ce mă refer…?
Toate obiectele autentice ale huțulilor sunt făcute manual. Aceste lucrari sunt foarte costisitoare peste tot în lume și sunt binecunoscute sub denumirea de „hand made”. Fiecare familie de huțuli are obiecte uzuale care se transmit din generație în generație, dar în același timp huțulii confecționează pentru ei și pentru familia lor „veșminte” și „ construcții” noi , autentice, actuale, de vară și de iarnă, atât pentru adulți cât și pentru copii. Bineînțeles, pentru a confecționa toate acestea îți trebuie material de calitate : lână, piele și pânză. Astfel, huțulii trebuie să crească oi, capre, cai, porci, vaci și să dețină terenuri pentru a întreține toate aceste animale. Dacă luăm în considerare că huțulii sunt și gazde primitoare, iubitori de oaspeți, se străduiesc să facă construcții noi ( dar din lemn masiv), doar pe baza acestui lucru putem trage concluzia că viața unui huțul este în același timp scumpă, dar și prestigioasă, în condițiile destul de aspre, mai ales pe timpul iernii. Ca o concluzie pentru această scurtă reflecție, vreau să spun următoarele: se pot crea organizații, legături, prietenii, festivaluri și conferințe care să-i unească pe huțuli, dar cel mai important pentru acest grup etnic este să respecte câteva tradiții de bază:
1. Transhumanța;
2. Sărbătorile religioase , precum și nunțile tradiționale huțule;
3. Meșteșugul ( construcții din lemn, vopsitul pieilor, cusutul cămășilor, a cojoacelor, a opincilor și a pălăriilor) și încă foarte importante sunt instrumentele muzicale huțule ( drâmba, trâmbita).
Prin respectarea și promovarea a tuturor acestor tradiții și obiceiuri se va păstra cultura huțulilor nu numai pentru Ucraina, dar și pentru întreaga lume.
Grupul etnic al hutulilor, cu o desfasurare geografica bine delimitata in zona montata de granita a Romaniei si Ucrainei, continua sa ramana un subiect deschis pentru cercetare si documentare. Desi istoria si caracteristicile culturale ale acestora au fost abordate tangential inca de Nicolae Iorga, sunt suficiente necunoscute pentru a justifica cercetarea, pastrarea si valorificarea unei identitati culturale specifice de pe teritoriul Romaniei. Din punct de vedere etno-cultural, hutulii se plaseaza la intretaierea dintre romani, ucrainieni si polonezi.
Desi hutulii (sau hutani) pot fi deosebiti usor intre celelalte culturi care formeaza Maramuresul Istoric, in special prin elementele de port, prezenta patrimoniului cultural al acestora in muzee sau colectii muzeale publice este facuta sub denumirea generica de ucrainieni. Desi, din punct de vedere lingvistic, graiul hutul are unele deosebiri de cel ucrainean, identitatea hutula se releva cel mai bine prin obiceiuri si portul traditional (Dragos Hutuleac - Despre originea, limba şi cultura etniei huţule în contextul Globalizării, memoria ethnologica nr. 50 – 51, ianuarie - iunie 2014 (An XIV), p. 74-84).
Din punct de vedere statistic, huțulii nu sunt considerați etnie, pe baza informatiilor demografice si de natura culturala existente, se poate aprecia ca, in Maramures, exista circa 30.000 de hutuli.
Pe teritoriul Romaniei, patrimoniul cultural hutul este expus si prezentat ca atare intr-un numar extrem de redus, in muzeele din Sighetul Marmatiei, Suceava si Baia Mare, referirile fiind, in general, la patrimoniul cultural ucrainean.
Lipsa de cunoastere a specificului si bogatiei acestui grup etno-cultural pune in pericol perenitatea patrimoniului imaterial detinut de acesta si impune masuri urgente si concrete pentru cunoasterea, cat si pentru promovarea si valorificarea acestuia.
Vasile POPOVICI
Director Caminul Cultural Repedea
Membru fondator, Presedinte al Fundatiei Ucrainenilor Hutuli din Romania